Nu ajuta fără să ți se ceară ajutorul. Și atunci când ți se cere, gândește-te bine dacă ajuți cu adevărat oferindu-l.

Iubim puternic, mai ales pe cei apropiați și suntem dispuși să facem orice pentru ei. Le-am lua toată durerea și suferința daca am putea, am face totul în locul lor, numai ca să îi vedem fericiți. Și totuși, când încercăm să luăm durerea sau greul altcuiva, nu îi ajutăm, ba chiar ajungem sa facem mai mult rău.

De ce? Unele lucruri sunt mai ușoare pentru tine decât pentru ceilalți, tocmai pentru că ai trecut prin ele. Atunci când sari să ajuți, nu rezolvi situația celuilalt decât pe moment. Căci nu i-ai oferit ajutor, ci ai făcut tu treaba în locul lui, și el nu a experimentat procesul, iar data viitoare când se lovește de o situație similară, tot nepregătit va fi. Îi va fi cu atât mai greu cu cât învață mai târziu ceea ce avea de învățat atunci când tu ai vrut "să ajuți". Îi răpești experiența de învățare, pași importanți din procesul vieții. Și când se va lovi din nou de ea, va fi cu atât mai dureros.

Ca să ajuți cu adevărat, pui la îndemână ceea ce celălalt are nevoie, ai răbdare, și ești acolo pentru el. Va aprecia mai mult atunci când data viitoare când va fi în aceeași situație, știe cum să se descurce, chiar dacă tu nu ești acolo. Pentru că nu poți garanta că vei fi mereu acolo, că vei putea mereu să oferi ajutorul.

Alege să nu creezi dependență față de tine, ci să îi ajuți pe ceilalți să crească oferindu-le ghidare, dar nu prin a face lucrurile pentru ei. Poți alege să fii persoana la care ceilalți se uită cu admirație și recunoștință căci au învățat de la tine.