În aceste zile se împlinește un an de la una dintre cele mai frumoase experiențe de care am avut parte în 2022.
Pe 13 aprilie m-am urcat în avionul care avea să mă ducă nu numai pe un alt continent, ci într-o nouă zonă de cunoaștere.
După 12 ore de zbor și o escală, ne-am cazat în locul în care urma să am parte de una din cele mai frumoase experiențe de până acum. Am ajuns seara, deci jetlag-ul nu ne-a afectat deloc-aveam să îl cunosc și să îl port cu mine câteva zile după întoarcerea către Romania.
În următoarea dimineață am pornit la pas să vizitam cât mai mult, căci știam că va urma o săptămână în care programul urma să fie de la 7 dimineața până la orele târzii ale serii. Așa că am vizitat temple, plajele, și ne-am obișnuit destul de repede cu vremea.
În următoarele zile, după cursuri plecam să vizităm cât mai multe din frumusetiile orașului. Am ajuns astfel să văd panorama de la etajul 57 al hotelului Marina Bay Sands, să văd spectacolul de lumini din Gardens by the Bay, Ice Cream Museum (unde mi-am distrat copilul interior pe castele gonflabile, am râs în hohote cu noii mei prieteni, am înotat și ne-am întrecut într-o piscină plină cu bomboane, și am primit înghețată cu arome care nici nu știam că există), am fost în marketurile din piețe, unde am încercat mâncăruri după pozele de prezentare-nici acum nu știu încă tot ce am încercat. Am învățat dansuri indiene, am făcut karaoke – le-am cântat colegilor mei Dragostea din Tei, care ne-au cântat la rândul lor versiunea lor în chineza a cântecului, pe care o cunoșteau prea bine, am fost la cumpărături în malluri și în ChinaTown, și toate acestea au fost făcute în zile pline de cursuri, de dimineața până seara, în care nu am simțit nici o clipă oboseala. Am învățat astfel că atunci când faci lucruri din iubire, la final de zi ești încărcat, nu obosit.
Am avut ocazia să-i am ca traineri pe Patricia Crane și Rick Nichols, prietenii cei mai apropiați ai lui Louise Hay, care îi duc filozofia mai departe. Nu sunt numai niște profesori extraordinari, ci din clipa în care ești lângă ei, simți cum tot ce au de oferit este doar iubire.
Ca parte din procesul de formare am participat din nou, ghidată de ei la cursul de 2 zile „Poți să-ți vindeci viața!” căci cum mai bine să poți să duci mai departe ceea ce știi, dacă tu nu lucrezi la a te vindeca, și dacă nu știi ce vor experimenta cei pe care urmează să-i îndrumi?
După aceste 2 zile, am învățat ce e în spatele exercițiilor pe care le făcusem pe mine deja de atât de multe ori, cum se ghidează un curs, cum să fiu pregătită pentru conștientizările ce pot apărea în cadrul lui, și cum să fiu, cum zicea Louise Hay, lumină!
A urmat examenul, pentru care alături de toate activitățile pe care le-am făcut, am stat câteva nopți și m-am pregătit alături de cei care urmau să îmi fie colegi din întreaga lume. A fost cred, acum, examenul pentru care mă pregătisem de ani, iar în acele nopți în care lucram la pregătirea cursului, nu am simțit oboseală, ci iubire și drag. Știam că vreau să devin un facilitator Louise Hay, să duc această metoda mai departe. Știam că e un examen plin de iubire. Am ținut examenul, în fața colegilor mei, cu emoții i-am ghidat într-o mică parte a cursurilor pe care le pot ține acum. Și spun „le pot ține” pentru că acum, un an mai târziu am convingerea că fac ceea ce fac din iubire, că știu că este nevoie ca ceea ce am învățat să ajungă la cât mai multe persoane. Ghidez oamenii să fie bine. Să fie mai bine, mai mulțumiți cu viețile lor, să vadă că viața poate fi și ușoară, cât timp lucrăm la noi, cu noi, și cu perspectiva noastră. Așa că eu am ajuns să fac ceea ce mă împlinește, întorcandu-mă cu o parte din Louise Hay în Romania.
În acest punct, consider că viața nu este despre a fi într-o stare continuă de fericire, ci despre a avea mai multe momente de fericire decât de nemulțumire. Și despre a vedea puterea din noi de a alege în fiecare clipă – de a alege să fim bine.
În această călătorie, am învățat să mă cunosc și mai bine decât o făcusem până acum, am învățat că totul este un proces iar călătoria noastră de învățare nu se termină niciodată. Contează însă cum o privim și unde ne poziționăm în viețile noastre.